Joia Mare ne prilejuiește prăznuirea unor momente importante din viața Mântuitorului, spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și vinderea Domnului Iisus de către Iuda.
În calendarul popular, este o zi în care sunt pomeniți morții, despre care se crede că se întorc pe la casele unde au locuit. Pentru asta, gospodinele aprindeau un foc – ,,focul duhurilor”, aprins cu bozii uscate, aduse din timp de pe dealuri. În jurul focului, mergeau ,,cu fața îndărăt”, și udau focul cu apă ca să aibă cu ce-și potoli setea cei veniți de dincolo. După răsăritul soarelui se împart colaci, pentru fiecare suflet pomenit. Ca să nu rămână niciun suflet nepomenit se prepară un colac ,,uitat”, care se dă pentru sufletele celor uitați.
În Panteonul mitologic românesc, Joimărița este un personaj justițiar, care vine în Joia Mare pentru a pedepsi fetele și femeile leneșe ce nu și-au terminat de tors cânepa și lâna sau pe cele care nu au casa curată. Erau pedepsiți și flăcăii sau bărbații leneși care nu au terminat de reparat gardurile și grajdurile animalelor. Neiertătoare și cu o înfățișare înfiorătoare, Joimărița folosește mijloace cumplite de tortură: arderea degetelor și mâinilor fetelor și femeilor leneșe, pârlirea părului sau incendierea cânepei și a fuioarelor netoarse.
În această zi se coace pasca și se înroșesc ouăle, cu credința că înroșite acum vor rezista mai mult.
Urmărește Dâmbovița PRESS și pe Google News
