Ilie Bolojan părea să aibă un scenariu demn de Hollywood: un erou care intră în istorie purtând „cruciada împotriva deficitului”. Doar că realitatea ultimelor luni îl transformă într-un personaj mult mai modest – Jupuitu din Moromeții, uitându-se la alt Ilie, mult mai celebru, care știe să spună simplu „N-am!”.
Cifrele nu mint. Institutul Național de Statistică arată că puterea de cumpărare a salariului mediu net a scăzut constant de la învestirea noului Guvern, în noiembrie 2025 pierzând deja 5,1%. Cinci luni consecutive de scădere – iar decembrie și ianuarie nu promit decât mai mult. Inflația depășește 10%, taxele și impozitele cresc, prețurile urcă, iar economia dă semne de frânare. Suntem singura țară din Uniunea Europeană care se prăbușește în acest ritm.
Și totuși, Guvernul insistă să vorbească despre reformă: tăieri de venituri, concedieri și alte sacrificii, fără stimulente economice. Un plan de austeritate pur și simplu, care promite „disciplină bugetară” și nimic altceva. Românii, însă, nu mai cred în eroi pe cai albi. Răspunsul lor e clar și concis: „N-am!”. N-am bani, n-am resurse, n-am încredere.
Și aici intervine umorul de supraviețuire, hazul de necaz: în loc să fie idolatrizați pentru „măreția reformei”, guvernanții se regăsesc în ironia publică, în compararea cu personajele lui Moromete, care știu că banii nu cresc în pomi și că fiecare măsură trebuie să se simtă în buzunarul oamenilor.
România începe să semene cu un Moromete colectiv. Fiecare familie, fiecare angajat, fiecare întreprindere mică știe să spună „N-am!” și să strângă din dinți, adaptându-se la realități pe care politicienii aleg să le ignore. Și până când cineva va decide să combine reforma cu stimulente reale și o strategie economică coerentă, românii vor continua să se uite la guvernanți cu un zâmbet ironic, plin de răbdare, dar și de avertisment: fără măsuri reale, „Hollywood-ul” Bolojan se va transforma în Moromeții colectiv.
