SENTINŢA CIVILĂ Nr. 33/2019

Cod ECLI ECLI:RO:JDBZO:2019:001.000033 ROMÂNIA
AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ JUDECĂTORIA BREZOI, JUDEŢUL VÂLCEA
Operator de date cu caracter personal nr. 4120 Dosar nr. 1632/198/2016

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 33/2019
Şedinţa publică de la 01 feb Completul constituit din PREŞEDINTE Dancu Gilda Cristina Grefier Berbece Laura-Cristina

Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanţii FEDERAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI DIN ROMANIA-NOSTRA SILVA şi AV.
BOGDAN IOAN TUDOR TODORAN, în contradictoriu cu pârâţii FUNDAŢIA CONSERVATION CARPATHIA şi PROMBERGER CHRISTOPH FRANZ JOHANNES, având ca obiect pretenţii.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează concluziile scrise depuse de ambele părţi la dosar, după care se constată că dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 18.01.2019, astfel cum s-a consemnat în încheierea din acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat iniţial pronunţarea la data de 25.01.2019, iar ulterior a amânat-o pentru astăzi.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.12.2016, astfel cum a fost modificată, reclamanţii Federaţia Proprietarilor De Păduri Şi Păşuni Din Romania-Nostra Silva şi AV. Bogdan Ioan Tudor Todoran, în contradictoriu cu pârâţii Fundaţia Conservation Carpathia şi Promberger Christoph Franz Johannes, au solicitat obligarea pârâţilor:

1. să plătească, în solidar, reclamantului Bogdan Ioan Tudor Todoran, suma de 150.000 lei, reprezentând daune morale;

2. să plătească în solidar, Federaţiei NOSTRA SILVA, suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale;

3. să publice hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, în format text, pe pagina de internet a Fundaţiei Conservation Carpathia (www.caipathia.org) şi să menţină această postare timp de 90 de zile, pe prima pagină a sitului internet, în zona antetului primei pagini, imediat după meniu;

4. să publice hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, pe cheltuiala proprie, într-un cotidian naţional de largă circulaţie, ales de reclamanţi, cu titlu pe prima pagină (4,59 cm2), iar textul hotărârii pe paginile 4 (146,83 cm2) şi 5 (153,31 cm2), precum şi online, în cotidianul „Puterea”;

5. să asigure, pe propria cheltuială, publicarea integrală a hotărârii judecătoreşti în două numere consecutive a trei cotidiene cu acoperire regională (judeţele Vâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, Dâmboviţa) sau în două numere consecutive a trei ziare publicate în fiecare din judeţele Vâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, Dâmboviţa;

6. să restituie, în solidar, cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, s-a arătat în esenţă că, în cotidianul „Puterea” din 5 decembrie 2016, pârâtul, în calitate de reprezentant al Fundaţiei Conservation Carpathia (director executiv), a afirmat cu privire la reclamantul Bogdan Ioan Tudor Todoran, preşedinte al NOSTRA SILVA: „Căutaţi câte dosare penale are dl, Tudor, Preşedintele Nostra Silva este TRIMIS ÎN JUDECATĂ ÎN MAI MULTE DOSARE PENALE, dar nu are la activ nicio condamnare”.
Într-un e-mail din 28 noiembrie 2016, transmis unor ocoale silvice şi proprietari de păduri, Fundaţia Conservation Carpathia, prin director de comunicare Angela Pop, cu acceptul pârâtului, au afirmat: Nostra Silva are „UN PREŞEDINTE şi mulţi membri CU DOSARE PENTRU ÎNŞELĂCIUNE, ABUZ ÎN SERVICIU ÎMPOTRIVA INTERESELOR PERSONALE SAU PUBLICE, FALS INTELECTUAL, FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ ŞI UZ DE FALS.”
Documentul era însoţit de o analiză intitulată „Cine sunt cei din spatele Nostra Silva”, unde se mai consemnează următoarele afirmaţii defăimătoare:

2.2. subtitlu „-Preşedintele Nostra Silva, Bogdan Ioan Tudor Todoran, AVOCAT FALS şi URMĂRIT în mai multe dosare”;

2.3. «A INTRAT ILEGAL ÎN AVOCATURĂ prin intermediul Baroului Bucureşti, după ce Baroul Vâlcea i-a refuzat cererea, pentru că nu îndeplinea condiţiile legale. în anul 2005, când dl. Tudor a fost acceptat în Baroul Bucureşti, legislaţia în vigoare cerea o experienţă de minim 5 ani ca şi consilier juridic. Dl. Tudor a „reuşit” să intre în Baroul Bucureşti având doar aproape 2 ani de experienţă, încălcând legea”;

2.4. „a fondat cu documente false obşti şi composesorate şi le-a obţinut ilegal păduri. A fost urmărit în 10 dosare, fiind acuzat de fals în documente, înşelăciune si abuz în serviciu împotriva intereselor personale sau publice, fals intelectual fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, având drept scop obţinerea nelegală *în numele unor obşti inexistente* a unor suprafeţe de teren forestier, în mai mulţi munţi”;

2.5. „In 2009, dl avocat Tudor a fost suspendat timp de trei luni, prin Hotărârea Baroului Bucureşti nr. 9950/24,02.2009, dar a continuat să profeseze, încălcând Ieşea şi fără să i se întâmple nimic”;

2.6. „ACTIVITATEA DL. TUDOR, PREŞEDINTELE NOSTRA SILVA, ESTE URMĂRITĂ DE ILEGAL, FALS ŞI ABILITATEA DE SE „DESCURCA» SĂ FIE ÎN LIBERTATE ŞI AZI”.
Aceste afirmaţii ale pârâţilor sunt intercalate de link-uri către anumite articole de presă, însă sinteza, aprecierile şi concluziile le aparţin.
Au arătat reclamanţii că afirmaţiile de mai sus sunt mincinoase şi defăimătoare.
Astfel, reclamantul Bogdan loan Tudor Todoran nu a fost trimis în judecată în niciun dosar penal, nu a avut niciodată calitatea de inculpat, nu există niciun rechizitoriu întocmit de vreo structură din cadrul Ministerului Public prin care să se dispună trimiterea sa în judecată, împotriva sa au fost formulate mai multe plângeri penale dosare în care a avut calitatea de învinuit, fără să se fi început măcar urmărirea penală şi toate aceste dosare au fost finalizate prin soluţii de clasare sau de neîncepere a urmării penale, împotriva cărora, în majoritatea cazurilor, au fost formulate plângeri la prim-procuror şi, ulterior, după respingerea acestora, au fost formulate plângeri la instanţă. Toate plângerile formulate împotriva soluţiilor de neîncepere a urmării penale au fost respinse definitiv de instanţele de judecată (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti).

În ceea ce priveşte „calitatea” reclamantului de „avocat fals” sau „intrarea ilegală în avocatură”, s-a arătat că aceste aspecte au făcut obiectul unor sesizări adresate Baroului Bucureşti, toate fiind respinse ca nefondate, cum ar fi: hotărârea nr. 9716 din 8.12.2009 a Consiliului Baroului Bucureşti; hotărârea nr. 718 din 26.06.2008 a Consiliului Baroului Bucureşti; plângeri penale, soluţionate prin:ordonanţa nr. 142/P/2009 din 15.02.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; rezoluţia nr. 833/II/2/2010 din 25.05.2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; sentinţa penală nr. 409 din 10 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 5610/2/2010.
S-a mai arătat că reclamantul nu a fost suspendat din profesia de avocat nici o secundă, de la intrarea în profesie şi până în prezent; prin hotărârea nr. 9950 din 24.02.2009 a Consiliului Baroului Bucureşti s-a decis numai sesizarea Comisiei de Disciplină a Baroului Bucureşti; Comisa de Disciplină a Baroului Bucureşti, prin decizia nr. 1 din 13 mai 2009, a respins sesizarea Consiliului Baroului Bucureşti. Această situaţie, la nivelul anului 2009 (neschimbată până în prezent) este atestată şi de adeverinţa nr. 6473 din 10.06.2009 emisă de Baroul Bucureşti, adeverinţă în care se consemnează că, de la intrarea în profesie şi până la data eliberării, nu a avut vreo sancţiune disciplinară şi, în acelaşi sens, sunt şi consemnările din adresa nr. 11554/855 din 24.02.2010 a Baroului Bucureşti către Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea.
Cu privire la alte „ilegalităţi”, „falsuri”, „urmăriri penale”, „trimiteri în judecată”, reclamanţii au făcut trimitere la rezoluţia nr. 533/P/2007 din 18 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la reclamant, rezoluţia nr. 337/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 a Procurorului General ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, decizia penală nr. 210 din 23 ianuarie 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 517/64/2008.
Cu privire la afirmaţia „a fondat cu documente false obşti şi composesorate şi le-a obţinut ilegal păduri. A fost urmărit în 10 dosare, fiind acuzat de fals în documente, înşelăciune si abuz în serviciu împotriva intereselor personale sau publice, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, având drept scop obţinerea nelegală în numele unor obşti inexistente, a unor suprafeţe de teren forestier, în mai mulţi munţi”, s-a făcut trimitere, cu titlu de exemplu, la cazul Obştii de Moşneni Plaiul Poenilor: ordonanţa nr. 30/P/2009 din 28 iulie 2009 pronunţată de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti (neînceperea urmăririi penale); ordonanţa nr. 374/P/2009 din 28 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti (neînceperea urmăririi penale); sentinţa penală nr. 143/F din 30 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul 890/46/2011; cazul Obştea Banca Gilortul Novaci, Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti Pereşti: ordonanţa nr. 449/P/2010 din 14 iulie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti (neînceperea urmăririi penale); rezoluţia nr. 1019/P/2010 din 15 iunie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea (neînceperea urmăririi penale); ordonanţa nr. 740/P/2013 din 29 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi (clasarea); ordonanţa nr. 1054/P/2013 din 22 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (neînceperea urmăririi penale).
Referitor la valorile lezate de afirmaţiile pârâţilor, reclamantul a arătat că este, pe lângă preşedinte al NOSTRA SILVA şi al COMUNIUNII STĂPÂNILOR DE MUNŢI ŞI CODRI, şi MEMBRU AL BAROULUI BUCUREŞTI şi în exercitarea întregii sale activităţi avocaţiale mereu a avut în vedere respectarea legii, în general, şi respectarea Legii nr. 51 din 1995 – pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a statutului profesiei şi a codului deontologic. Unele din principiile activităţii sale atât avocaţiale, cât şi personale, constau în exerciţiul liber al profesiei, în demnitatea, conştiinţa, onoarea, independenţa cu care îşi exercită profesia, conform art. 227 alin. (1

A mai învederat reclamantul că se bucură de o reputaţie neştirbită, ireproşabilă, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional (a se vedea investigaţiile RISE PROJECT, EIA, ÎN PREMIERĂ, DER SPIEGEL, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, şamd) şi nu de puţine ori a onorat invitaţiile de a participa la diverse emisiuni din cadrul programelor mai multor posturi naţionale de televiziune, difuzate inclusiv în transmisiune directă (TVR 1, Bl TV, PRO TV, Realitatea TV, Antena 1, Antena 3, Naşu Tv ş. a.). De foarte multe ori i s-a solicitat intervenţia în cadrul unor emisiuni de radio difuziune, la nivel naţional şi internaţional.
De asemenea, s-a arătat, în dezvoltarea motivelor cererii, că pârâţii au mai întocmit un document, redactat în limba engleză pe care l-au trimis prin e-mail mai multor persoane şi instituţii, în care au dezvoltat acuzaţiile cu privire la activitatea penală a NOSTRA SILVA şi a membrilor săi, în special a preşedintelui, av. Bogdan Ioan Tudor Todoran.
Fişierul word este denumit „Facts Nostra Silva” şi are titlul „cele mai proeminente procese şi scandaluri în care sunt implicaţi nostra silva şi membrii săi”, în care se regăsesc următoarele acuzaţii false:

1. „Preşedintele Bogdan loan Tudor Todoran este un avocat fals deoarece el nu ar trebui să fie avocat. Pentru a avea permisiunea de a intra în Baroul Bucureşti, un avocat trebuie să fi fost avocat timp de cel puţin 5 ani înainte de a intra… dar el a fost abia 2 ani când a intrat” ;

2. „A fondat ilegal câteva Obşti şi Composesorate, cu documente false şi a reuşit să le obţină păduri.”

3. „Este preşedinte al Comuniunii Stăpânilor de Munţi şi Codri, în care Obştile şi Composesoratele fondate ilegal au fost făcute membre pentru ca el să aibă reprezentativitatea necesară.”

4. „Este în PNL şi a avut întotdeauna susţinerea lor.”

5. „S-a căsătorit cu fiica unui preot şi împreună au înfiinţat Fundaţia ortodoxă Ieromonah Arsenic Boca, al cărei vicepreşedinte este. A luat Biserica de partea sa, pentru a părea „mai sfânt „în presă”.

6. „Mai multe procese au fost deschise împotriva lui, dar cumva el a reuşit mereu să le facă să „dispară”. Ca expert în Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar, el a retrocedat ilegal multe păduri Obştilor şi Composesoratelor sale”

7. „Originar din Voineasa (membru PNL, candidat în 2004 la funcţia de primar al comunei), a fost o bună perioadă de timp secretarul jurist al primăriei. Din această funcţie a facilitat crearea unor obşti fantoma, în detrimentul celor reale, şi împroprietărirea în fals a multor persoane (fizice sau juridice), drept pentru care i s-au făcut nu mai puţin de patru dosare penale. In primul dosar, 350/P/2006, nu era singurul făptuitor, alături de avocatul Bogdan Tudor aflându-se şi Mircea Ghelman (preşedintele unei obşti fantomă, „născută” prin semnăturile avocatului) ;

8. „Ultimul dosar penal deschis pe numele controversatului avocat are numărul 3O8/P/2007, unde făptuitorul este cercetat pentru articolele 215 (înşelăciune), 290 (fals în înscrisuri sub semnătură privată) şi 291. Ulterior, cu toate cauzele şi speţele adunate, dosarul a fost trimis în instanţă pe rolul Judecătoriei Brezoi.

9. „In instanţă a început „jocul” atât de plăcut pentru avocatul Bogdan loan Tudor, „joc* pe care-l stăpâneşte foarte bine. A anulat munca de conexare a dosarelor penale, reuşind să
„spargă” unicul dosar în mai multe. Pe unele le-a strămutat te miri pe unde prin ţară, încât este foarte greu să le urmăreşti şirul şi desfăşurarea. Unele s-or fi soluţionat, altele au ajuns în faza de apel sau recurs. Altele trenează în nesfârşitul probatoriu al expertizelor şi contraexpertizelor. Nu se ştie sigur care s-a soluţionat şi care nu, fiindcă unele au primit alte numere, pierzându-se inima:.- Cert este că după ce a dat peste cap aproape tot ce înseamnă retrocedări şi reconstituiri de proprietate. Bogdan Tudor este tot liber si îşi exercită în continuare profesia de avocat. Şi face, desigur, aceleaşi lucruri pentru care a fost nu o dată cercetat penal şi trimis în judecată”;

10. „în 2009, i s-a interzis să lucreze ca avocat timp de trei luni, dar el a făcut-o şi nu i s-a întâmplat nimic”;

11. „El este unul dintre capii „caracatiţei mafia lemnului” şi este bine cunoscut peste tot pentru
„ilegalităţile sale”.

12 „împreună cu Istvan Toke (UDMR), directorul executiv al Nostra Silva şi fost secretar de stat pe păduri, au încercat să preia ilegal conducerea Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România (APPR) de la Mihai Ionescu, un profesor din Braşov, dar până la urmă au fost forţaţi de autorităţi să o dea

13. „A fost preşedintele Asociaţiei Propietarilor de Păduri Vâlcea”

14. „El a fost avocat în multe procese pentru biserică şi a obţinut mulţi bani pentru aceasta. El a câştigat atât de mulţi bani de la Biserica Ortodoxa Română încât şi-a achiziţionat un Audi S8, care costă cel puţin 60.000 de euro iar numărul maşinii este BOR”

15 „Istvan Toke, cu ajutorul colegilor săi de partid, a reuşit în 2008 să oprească impunerea unei decizii a ministrului Agriculturii Dacian Ciolos, care ar fi oprit şi anulat toate contractele de vânare de lemn pe termen lung şi o întreagă serie de ilegalităţi în această zonă. Ei au încercat de asemenea să impună o regulă „înfavoarea clienţilor”pentru Romsilva”
Defăimările continuând şi cu privire la alţi membri din conducerea
În drept, s-au invocat preved. art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 30 alin (6) din Constituţia României, art. 1 şi art. 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 253 alin. (4) NCC, art. 253 alin. (3) lit. a) NCC, art. 70 NCC, art. 72 NCC, art. 74 NCC, art. 252 NCC, art. art. 257 NCC, art. 94 şi art. 107 alin. (1) NCPC, art. 1349 alin. (1) şi alin. (2).
În dovedirea cererii, s-au propus probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi martori.

Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au arătat că fundaţia pârâtă este înfiinţată în anul 2009 de către doisprezece fondatori cu scopul de a limita tăierea ilegală a fondului forestier şi a proteja o suprafaţă importantă a pădurii Munţilor Carpaţi sub forma unei zone complet protejate pentru generaţiile viitoare. FCC realizează aceste activităţi prin achiziţionarea terenului forestier şi obţinerea drepturilor de vânătoare pentru protecţia deplină a tuturor elementelor naturale cu fonduri publice şi private. Pentru a realiza scopul său filantropic, FCC intenţionează să doneze în cele din urmă toate terenurile achiziţionate către Statul Român pentru o protecţie permanentă sub forma unui Parc Naţional. FCC are ca scop principal crearea unei noi rezervaţii naturale în România în Carpaţii Meridionali, prin utilizarea finanţării publice şi private în acest sens. Fundaţia va contribui la conservarea şi restaurarea ecosistemului natural al Carpaţilor, în beneficiul biodiversităţii şi al comunităţilor locale, într-o zonă suficient de extinsă pentru a întreţine un număr semnificativ de animale carnivore mari şi pentru a permite procesul evolutiv, prin achiziţionarea, protejarea şi gospodărirea de păduri şi pajişti naturale.
În legătură cu documentaţia menţionată de către reclamanţi, s-a precizat că FCC a transmis unor primării următoarele documente:

1. Email în limba română din data de 28.11.2016 ora 11:46 („Email 1”), adresat unor primării din raza Munţilor Făgăraş, din partea nordică şi sudică a acestui masiv, unde Nostra Silva răspândise informaţii eronate despre scopul şi activitatea FCC cu ocazia unei întâlniri care avusese loc deja la Şercăiţa la 23.11.2016 şi spre informarea participanţilor la o nouă întâlnire care urma a avea loc la 29.11.2016 la Căminul Sindicatelor în Râmnicu Vâlcea. Documentul reprezintă o sinteză a unor articole de presă care se referă la activitatea Reclamanţilor şi a unor membri din Nostra Silva;

2. Email în limba română din data de 28.11.2016 ora 13:35 („Email 2”), adresat către primării din raza Munţilor Făgăraş, din partea nordică şi sudică a acestui masiv, unde Nostra Silva răspândise deja informaţii eronate despre scopul şi activitatea FCC cu ocazia unei întâlniri care avusese loc deja la Şercăiţa la 23.11.2016 şi spre informarea participanţilor ia o nouă întâlnire care urma a avea loc la 29.11.2016 la Căminul Sindicatelor în Râmnicu Vâlcea. Documentul conţine reprezintă o sinteză a unor articole de presă care se referă la activitatea Reclamanţilor şi a unor membri din Nostra Silva.
Cele două documente sunt identice ca şi conţinut, mai puţin menţiunea de la pag. 2 paragraful 1 din Email 2 care, pe lângă enumerarea surselor web ale articolelor citate, precizează expres că informaţiile referitoare la Nostra Silva şi Bogdan Todoran sunt preluate din presă („despre care presa spune”).
Documentul în limba engleză invocat şi ataşat de reclamanţi reprezintă tot o sinteză a unor articole din domeniul public, o „revistă a presei”, cu indicarea surselor primare sub formă de website, cu privire la activitatea Reclamanţilor şi a unor membri din Nostra Silva; („Sinteza Presei Engleză”).
Acest document nu a fost transmis primăriilor de către FCC, fiind în realitate doar înmânat în forma electronică (memory stick) Dlui. Robert Veress, Redactor Şef la cotidianul „Puterea” după interviul acordat de Dl. Promberger acestei publicaţii.
Aşadar, sursa directă a informaţilor din Email 1, Email 2, Sinteza Presei Engleză menţionate de către reclamanţi nu sunt pârâţii, ci un număr de vectori media care sunt enumeraţi ca surse primare în documentaţia menţionată de către Reclamanţi ca anexă la cererea de chemare în judecată (Email 1. Email 2. Sinteza engleză. Articol Puterea.)
Prin urmare, pârâţii nu au făcut altceva decât o sinteză a informaţiilor existente deja în domeniul public (în special articole publicate în mediul on-line cu privire la Nostra Silva şi Bogdan Todoran), în dorinţa de a furniza prin Email 1 şi Email 2 o informaţie completă participanţilor la întâlnirile organizate de Nostra Silva la care reprezentanţii FCC nu au fost invitaţi şi unde reprezentanţii Nostra Silva au vehiculat informaţii defăimătoare la adresa FCC, acuzată de influenţarea şi coruperea Ministerului Mediului în vederea înfiinţării Parcului Naţional Făgăraş.
Afirmaţia „Preşedintele Nostra Silva este trimis în judecată în mai multe dosare penale, dar nu are la activ nicio condamnare”, nu aparţine pârâtului, ci este nota redacţiei în articolul „Cioloş la proţap” publicat în cotidianul „Puterea” din data de 05.12.2016.
In legătură cu afirmaţia menţionată la pag. 2 din cererea de chemare în judecată „Preşedintele Nostra Silva este trimis în judecată în mai multe dosare penale, dar nu are la activ nicio condamnare”, aceasta apare în articolul Puterea la pag. 11/93 si nu îi aparţine pârâtului Promberqer ci redacţiei cotidianului Puterea, asa cum rezultă cu claritate din chiar textul articolului unde apare nota „n.r.” adică „nota redacţiei”.
Contribuţiile pârâtului din cotidianul „Puterea” includ: un drept la replică al FCC la articolul „Cioloş la proţap” faţă de afirmaţiile defăimătoare ale Nostra Silva (prin vocea Preşedintelui Cătălin Tobescu făcute în cadrul aceluiaşi cotidian) şi explicarea poziţiei FCC într-un nou articol scris tot de Dl. Veress.
Prin întâmpinare s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, pe considerentul că sursa directă a afirmaţiilor menţionate de către Reclamanţi nu sunt Pârâţii, ci un număr de vectori media care sunt enumeraţi în Email 1. Email 2. Sinteza engleză, astfel că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile art. 36 CPC.
Pe fondul cauzei, s-a mai arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, respectiv: (i) existenţa unei fapte ilicite prin care se aduce atingere prin acţiune sau inacţiune drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; (ii) un prejudiciu patrimonial cauzat prin fapta ilicită care trebuie reparat integral; (iii) să existe o legătura de cauzalitate între fapta şi prejudiciu şi (iv) săvârşirea cu vinovatei a faptei ilicite, constând în intenţia, neglijenţa cu care a acţionat autorul faptei.
Astfel, pârâţii nu au săvârşit fapte ilicite prin care se aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale Reclamanţilor ocrotite prin art. 252 CC (ocrotirea personalităţii umane), art. 253 CC, art. 70 CC (dreptul la liberă exprimare), art. 72 CC (dreptul la demnitate) din CC.
Pârâţilor nu le este imputabilă nicio vătămare a valorilor ocrotite prin art. 252 CC (ocrotirea personalităţii umane), art. 253 CC, art. 70 CC (dreptul la liberă exprimare), art. 72 CC (dreptul la demnitate) din CC, deoarece nu sunt autorii afirmaţiilor menţionate în cererea de chemare în judecată.
In conformitate cu art. 253 (4) Cod Civil „persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.”
Reclamanţii nu au dovedit existenţa vreunei fapte ilicite a Pârâţilor din care să rezulte vreo vătămare a drepturilor Reclamanţilor şi nici nu aveau cum să facă această dovadă atâta timp cât Pârâţii nu sunt autorii articolelor de presă menţionate în Email 1, Email 2, Sinteza Engleză etc. Inexistenţa faptei ilicite duce deci la inexistenţa prejudiciului.
Mai mult, se poate observa că nu este întrunită condiţia esenţială, aceea a caracterului cert al acestui prejudiciu, Reclamanţii nefurnizând niciun algoritm obiectiv care să permită o cuantificare corectă a acestuia. Astfel, consideră că sumele menţionate de către Reclamanţi nu au nicio justificare obiectivă având în vedere şi faptul că Pârâţii nu sunt autorii articolelor. În acest sens, Înalta Curte a arătat că, pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral este nevoie de un criteriu sigur de referinţă, de un reper faţă de care judecătorul să poată aprecia mărimea daunelor morale pe care le poate acordă rec/amantului.
Consideră pârâţii că nu este îndeplinită condiţia legăturii de cauzalitate, datorita faptului că nu există nici fapte ilicite şi nici prejudicii aferente care să poată fi reţinute în mod obiectiv în sarcina Pârâţilor care nu sunt sursa primară a informaţiilor invocate de Reclamanţi. În ceea ce priveşte existenţa vinovatei/culpei Pârâţilor care ar fi condus la producerea prezumtivului prejudiciu este evident că aceasta nu există atâta timp cât informaţiile
menţionate de Reclamanţi nu au ca sursă primară Pârâţii ci presa locală şi naţională.
Consideră pârâţii pe deplin aplicabilă în cauză jurisprudenţa de referinţă a CEDO, cauza Oberschlick v. Austria (1995) în care se arată:”criteriul bunei credinţe tinde să fie mai important decât exactitatea afirmaţiilor în a determina dacă exercitarea libertăţii de exprimare se menţine sau nu în limitele stabilite de art.10 CEDO”.
Ca o dovadă a bunei credinţe cu care Pârâţii au abordat în general relaţia cu Reclamanţii în legătură cu îndeplinirea obiectului de activitate al FCC (protecţia fondului forestier din România), s-a menţionat că FCC a luat poziţie faţă de afirmaţiile neîntemeiate ale Nostra Silva şi a conducerii acesteia (Dl. Tobescu şi Dl. Bogdan Todoran) explicând viziunea de ansamblu, scopurile şi activităţile concrete desfăşurate de FCC în domeniu după cum urmează:
În perioada 23.03.2016-13 Aprilie 2016 FCC a răspuns în detaliu la un număr de 13 întrebări puse de Nostra Silva şi alte persoane pe reţeaua de socializare Facebook pe pagina https://www.facebook.com/search/str/fundatia%2Bconservation%2Bcarpathia/kevwordssearh
?filters rp author=1587551694820437. Acuzaţiile ulterioare ale Nostra Silva au continuat în ciuda transparenţei privind rolul şi activităţile sale şi a bunei credinţe manifestată în general de către FCC şi cu neglijarea voită a acestor explicaţii.
În data de 29.11.2016, FCC a transmis o Invitaţie publică către Nostra Silva la o întâlnire în care să se explice din nou în detaliu în ce constă scopurile şi activităţile FCC, dar Nostra Silva nu a răspuns.
În drept, s-au invocat preved. art. 205, CPC, art. 113 (1) (9) şi art. 116 CPC, art. 75 (2)
CC, art. 30 Constituţia României, art. 1349 CC, art. 252 CC, art. 253 CC, art. 70 CC, art. 72 CC precum şi oricare alte temeiuri de drept invocate în cuprinsul întâmpinării.
În apărare, s-au propus probele cu înscrisuri, interogatorii şi un martor.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că CEDO nu garantează dreptul la „răzbunare privată”.
Acţiunile prejudiciabile ale pârâţilor sunt o reacţie la punctele de vedere critice exprimate de NOSTRA SILVA cu privire la proiectul Fundaţiei Conservation Carpathia şi a membrilor fondatori ai acesteia de înfiinţare a unui „Yellowstone european”.
Fapta ilicită nu este reprezentată de realizarea unei „sinteze de presa”, ci de faptul ca au transmis-o către primării, cu scopul vădit de defăimare.
Este evident că pârâţii nu au făcut pur şi simplu o sinteză de presă, care să aibă un uz intern – această „sinteză” a fost făcută pentru diseminare către persoanele invitate la un eveniment organizat de NOSTRA SILVA la 29 octombrie 2016, la Rm. Vâlcea, urmărindu-se determinarea invitaţiilor reclamanţilor de a nu participa la un eveniment organizat de „mafia pădurilor”.
Caracterul ilicit al faptei decurge din actul diseminării voluntare a informaţiilor, fară ca cineva să le fi solicitat efectuarea unei astfel de compilaţii.
Contextul în care s-a întâmplat acţiunea defăimătoare – iniţiativa de coalizare a comunităţilor afectate de înfiinţarea Parcului Naţional Munţii Făgăraşului – arată intenţia de denigrare.
Pârâţii, dacă s-ar fi simţit lezaţi de activitatea NOSTRA SILVA, trebuiau să apeleze, pentru apărarea unor drepturi sau interese încălcate, la instituţiile statului. Au preferat însă să iniţieze o „răzbunare privată”, prin acţiuni de decredibilizare a adversarilor proiectului Fundaţiei Conservation Carpathia.
Libertatea de exprimare pe care o invocă pârâţii nu este absolută, fiind limitată, potrivit art. 10 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Hotărârea Perez contra Franţei, paragraful 70 şi Hotărârea Oneryildiz contra Turciei, paragraful 147, protecţia reputaţiei sau a
Sub un alt aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în mai multe hotărâri, că este necesar a distinge cu atenţie între fapte şi judecăţi de valoare: „Existenţa faptelor poate fi dovedită, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de probaţiune”
Or, pârâţii din prezenta cauză au prelucrat anumite informaţii şi au formulat anumite concluzii, într-o manieră proprie – au rescris şi reinterpretat „bibliografia” la care au făcut trimitere în întâmpinare. Responsabilitatea unei comunicări corecte le impunea acestora datoria de a verifica informaţiile, atâta timp cât au vrut să Ie comunice şi altor persoane.
Spre deosebire de poziţiile NOSTRA SILVA cu privire la proiectul Fundaţiei Conservation Carpathia, demersurile pârâţilor au avut destinatari clari şi identificaţi, fiind valorizate prin intermediul unei corespondenţe care nu se bucură de „libertatea jurnalistică” recunoscută de practica CEDO.
Consideră reclamanţii că, în mod evident, pârâţii au urmărit să abată atenţia destinatarilor corespondenţei electronice si a presei (cotidianul Puterea) de la criticile documentate, expuse în mod deschis, ale reclaamnţilor, cu privire la o dezbatere publică a cărei existenţă nu poate fi contestată: preluarea de către Guvernul României a proiectului privat al fondatorilor Conservationa Carpathia. Exprimările folosite de pârâţi nu sunt de bună- credinţă, nu au la bază fapte exacte şi nu furnizează informaţii „de încredere şi precise” – reprezintă în mod manifest o campanie de defăimare.
Dacă analizele reclamanţilor cu privire la activitatea Fundaţiei Conservation Carpathia fac parte dintr-o dezbatere publică şi tratau probleme de interes general, invectivele pârâţilor încalcă planul personal.
Pârâţii, în momentul comunicării „sintezelor” şi aprecierilor proprii cu privire la anumite informaţii găsite pe internet nu s-au distanţat formal de aceste articole şi de conţinutul lor, ci şi le-au asumat şi însuşit, dovadă fiind modul de prelucrare şi de prezentare.

S-a mai arătat că apărarea pârâţilor din întâmpinare, în sensul ca demersul lor reprezintă o „replică” la criticile NOSTRA SILVA cu privire la activitatea Fundaţiei Conservation Carpathia în România, este demontată chiar de conţinutul „sintezelor” – aceste materiale nu au legătură nici cu Fundaţia Conservation Carpathia, nici cu Memorandumul Guvernului României din 14 septembrie 2016, nici cu iniţiativa, publică sau privată, de înfiinţare a Parcului Naţional Munţii Făgăraşului.
Concluzionând, s-a arătat că „sintezele” pârâţilor nu reprezintă o modalitate de a polemiza cu privire la proiectul „Yellowstone european”, ci constituie atacuri personale gratuite – situaţie care nu este protejată de dreptul la liberă exprimare.
În cauză s-au administrat probele cu probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.
La termenul din data de 09.06.2017, instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 36 Cod proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond. În cauză, instanţa a fost învestită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva pârâţilor Fundaţiei Conservation Carpathia şi Promberger Christoph Franz Johannes pentru faptul de a aduce acuzaţii denigratoare la adresa reclamanţilor, prejudiciindu-le astfel, imaginea. Aprecierea cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților din prisma argumentelor aduse de apărătorii pârâților, potrivit cărora sursa directă a afirmaţiilor acestora o reprezintă nişte vectori media și nu pârâții înșiși, este o chestiune strâns legată de fondul cauzei, ce va fi analizată de instanță cu această ocazie.
Prin urmare, instanţa va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în strânsă legătură cu condițiile răspunderii civile declituale.
Analizând cererea de chemare în judecată pe fondul cauzei, instanţa constată:
La data de 05.12.2016 cotidianul Puterea a publicat un articol intitulat „Cioloș la proţap” semnat de Veress Robert Zsolt în contextul deciziei guvernului de a înfiinţa Parcul Naţional Făgăraş. În acel articol se menţionează şi replica ONG-ului Conservation Carpathia, prin director executiv Promberger Christoph Franz Johannes, care, cu această ocazie a declaraCăutaţi pe internet dacă Christoph Promberger are un dosar penal. Şi căutaţi câte dosare penale are dl Tudor (preşedintele Nostra Silva este trimis în judecată în mai multe dosare penale, dar nu are la activ nicio condamnare).
Fiind audiat în calitate de martor, autorul articolului, Veress Robert Zsolt (f. 297, vol III) a declarat că verifică toate informaţiile pe care le publică în măsura în care are documentele la îndemână în acest sens. De asemenea, fără a preciza cu exactitate, a menţionat că este posibil ca în cazul articolului anterior menţionat să fi apelat la portalul instanţelor de judecată pentru a verifica dacă există dosare penale şi dacă persoana menţionată în articol are calitatea de inculpat. Totodată, a precizat martorul, astfel cum reiese şi din textul articolului menţionat, că articolul publicat în data de 05.12.2016 de cotidianul Puterea a fost redactat în urma întâlnirii cu pârâtul Promberger Christoph Franz Johannes, care i-a pus la dispoziţie mai multe documente în format electronic. Declaraţia martorului se coroborează cu răspunsul dat la interogatoriu de pârât (întrebarea 19, f. 148, vol. III) care a recunoscut că a transmis un e-mail în limba engleză martorului.
Totodată, cu privire la fapta de a transmite un mail în limba română şi unul în engleză către o serie de primării, proprietari de păduri şi obşti din zona Munţilot Făgăraş, instanţa reţine:
Reclamantul este reprezentantul legal al Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva astfel cum reiese din Încheierea nr. 19/19.01.2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea (f. 40-41, vol. III), iar în această calitate a dispus o întâlnire în Râmnicu Vâlcea cu membrii ai unor ocoale silvice și primari aflați în zona limitrofă a Munților Făgăraș în contextul discutării la nivel guvernamental a înființării unui parc național. Întâlnirea urma să aibă loc la data de 29.11.2016 în Râmnicu Vâlcea.
Anterior acestei întâlniri, Fundația Conservation Carpathia a trimis, la solicitarea pârâtului, prin directorul de comunicare, martora Angela Pop (f. 167, vol III şi întrebarea nr. 1, f. 144, vol III) două mail-uri, unul în limba română şi altul în engleză, către Ocoalele Silvice, proprietarii de păduri și primarii cu care urma să aibă loc întâlnirea din data de 29.11.2016, astfel cum reiese din lista persoanelor cărora le-a fost adresat e-mailul (f. 10, vol. I şi f. 51, vol. II). Martora a declarat, de asemenea, că a transmis respectivele mail-uri şi ca o reacţie la ceea ce reclamanta Nostra Silva a discutat la o întâlnire anterioară despre FCC.
Conținutul mail-ului astfel trimis în limba română precizează că materialele cuprinse în acesta sunt destinate a fi studiate de către primari înainte de întâlnirea organizată la data de 29.11.2016 la Casa Sindicatelor din Râmnicu Vâlcea. Ataşamentele constituie mai întâi o prezentare a Fundaţiei CC, din care reiese că pârâta este o fundație înființată în anul 2009 ce are ca scop conservarea pădurilor şi protejarea animalelor sălbatice, ce îşi propune să creeze o zonă protejată de natură sălbatică, astfel cum reiese din preambulul e-mailului transmis la data de 28.11.2016 (f. 24, vol. II).
Ulterior, se menţionează afirmaţii negative despre asociaţia reclamantă şi despre reclamantul Bogdan Ioan Tudor Todoran. Din conţinutul e-mailului (f. 11, vol. I) se reţine că Preşedintele Nostra Silva Bogdan Ioan Tudor Todoran: avocat fals şi urmărit în mai multe dosare: a intrat în mod ilegal în avocatură prin intermediul Baroului Bucureşti, după ce Baroul Vâlcea i-a refuzat cererea pentru că nu îndeplinea condiţiile legale. De asemenea, se menţiona că a fondat cu documente false obşti şi composesorate şi le-a obţinut ilegal păduri. A fost urmărit în 10 dosare, fiind acuzat de fals în documente, înşelăciune şi abuz în serviciu, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, având drept scop obţinerea ilegală, în numele unor obşti inexistente, a unor suprafeţe de teren forestier, în mai mulţi munţi.
În 2009, timp de 3 luni, dl. Todoran a fost suspendat timp de 3 luni prin decizia Baroului Bucureşti nr. 9950/24.02.2009, dar a continuat să profeseze, încălcând legea şi fără a i se întâmpla nimic.
Activitatea dlui Todoran este urmărită de ilegal, fals şi abilitatea de a se descurca să fie în libertate şi azi.
Transmiterea e-mailului către primari este confirmată de martorul Sandu Ion (f. 216), primar al comunei Perişani-Poiana, jud. Vâlcea, la acel moment, care a susţinut că s-au primit la primărie două e-mailuri de la firme, iar conţinutul se referea la anumite piedici pentru a se înfiinţa Parcul Naţional Făgăraş. Din declaraţia aceluiaşi martor reiese că acesta a participat la finalul lunii noiembrie 2016 la o întâlnire la Casa de Cultură a Sindicatelor din Râmnicu Vâlcea, întâlnire la care au luat parte şi reprezentanţii asociaţiei Nostra Silva, unde s-a discutat despre problema ne înfiinţării parcului natural întrucât va fi afectat dreptul de proprietate şi viaţa în zonă. Întâlnirea la care martorul face discuţie este cea din data de 29.11.2016.
De asemenea, din răspunsul la interogatoriu (întrebarea 29, f 150, vol III), pârâtul Promberger Christoph Franz Johannes a recunoscut că este cel care a încuviințat trimiterea mail-urilor anterior precizate. De asemenea, pârâtul a recunoscut că este angajat al FCC (întrebarea 35, f. 151, vol III), iar trasnsmiterea mail-urilor a fost un act voluntar al fundaţiei (întrebarea 44, f. 153, vol III) de care pârâtul nu s-a distanţat, în numele fundaţiei (întrebarea 62, f. 157, vol III). În acelaşi sens este şi răspunsul la interogatoriu al pârâtei FCC (întrebarea 13, f. 65, vol. III).

Totodată, pârâtul a precizat că materialele transmise nu au nicio legătură cu FCC al cărei director este (întrebarea 63, f. 157, vol III) şi nu a existat o documentare riguroasă anterior transmiterii materialului cu privire la activitatea reclamantului şi a asociaţiei Nostra Silva (întrebarea 91, f. 163, vol III).
Cu același prilej a fost transmis și un e-mail în limba engleză către aceleași persoane vizate de e-mailul în limba română, având un conținut similar, care puncta și:
„Preşedintele Bogdan loan Tudor Todoran este un avocat fals deoarece el nu ar trebui să fie avocat. Pentru a avea permisiunea de a intra în Baroul Bucureşti, un avocat trebuie să fi fost avocat timp de cel puţin 5 ani înainte de a intra… dar el a fost abia 2 ani când a intrat” ;
2. „A fondat ilegal câteva Obşti şi Composesorate, cu documente false şi a reuşit să le obţină păduri.”
3. „Este preşedinte al Comuniunii Stăpânilor de Munţi şi Codri, în care Obştile şi Composesoratele fondate ilegal au fost făcute membre pentru ca el să aibă reprezentativitatea necesară.”
4. „Este în PNL şi a avut întotdeauna susţinerea lor.”
5. „S-a căsătorit cu fiica unui preot şi împreună au înfiinţat Fundaţia ortodoxă Ieromonah Arsenic Boca, al cărei vicepreşedinte este. A luat Biserica de partea sa, pentru a părea „mai sfânt „în presă”.
6. „Mai multe procese au fost deschise împotriva lui, dar cumva el a reuşit mereu să le facă să „dispară”. Ca expert în Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar, el a retrocedat ilegal multe păduri Obştilor şi Composesoratelor sale”
7. „Originar din Voineasa (membru PNL, candidat în 2004 la funcţia de primar al comunei), a fost o bună perioadă de timp secretarul jurist al primăriei. Din această funcţie a facilitat crearea unor obşti fantoma, în detrimentul celor reale, şi împroprietărirea în fals a multor persoane (fizice sau juridice), drept pentru care i s-au făcut nu mai puţin de patru dosare penale. In primul dosar, 350/P/2006, nu era singurul făptuitor, alături de avocatul Bogdan Tudor aflându-se şi Mircea Ghelman (preşedintele unei obşti fantomă, „născută” prin semnăturile avocatului) ;
8. „Ultimul dosar penal deschis pe numele controversatului avocat are numărul 3O8/P/2007, unde făptuitorul este cercetat pentru articolele 215 (înşelăciune), 290 (fals în înscrisuri sub semnătură privată) şi 291. Ulterior, cu toate cauzele şi speţele adunate, dosarul a fost trimis în instanţă pe rolul Judecătoriei Brezoi.
9. „In instanţă a început „jocul” atât de plăcut pentru avocatul Bogdan loan Tudor,
„joc* pe care-l stăpâneşte foarte bine. A anulat munca de conexare a dosarelor penale, reuşind să „spargă” unicul dosar în mai multe. Pe unele le-a strămutat te miri pe unde prin ţară, încât este foarte greu să le urmăreşti şirul şi desfăşurarea. Unele s-or fi soluţionat, altele au ajuns în faza de apel sau recurs. Altele trenează în nesfârşitul probatoriu al expertizelor şi contraexpertizelor. Nu se ştie sigur care s-a soluţionat şi care nu, fiindcă unele au primit alte numere, pierzându-se inima:.- Cert este că după ce a dat peste cap aproape tot ce înseamnă retrocedări şi reconstituiri de proprietate. Bogdan Tudor este tot liber si îşi exercită în continuare profesia de avocat. Şi face, desigur, aceleaşi lucruri pentru care a fost nu o dată cercetat penal şi trimis în judecată”;
10. „în 2009, i s-a interzis să lucreze ca avocat timp de trei luni, dar el a făcut-o şi nu i s-a întâmplat nimic”;
11. „El este unul dintre capii „caracatiţei mafia lemnului” şi este bine cunoscut peste tot pentru „ilegalităţile sale”.
12 „împreună cu Istvan Toke (UDMR), directorul executiv al Nostra Silva şi fost secretar de stat pe păduri, au încercat să preia ilegal conducerea Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România (APPR) de la Mihai Ionescu, un profesor din Braşov, dar până la urmă au fost forţaţi de autorităţi să o dea înapoi.”

13. „A fost preşedintele Asociaţiei Propietarilor de Păduri Vâlcea”
14. „El a fost avocat în multe procese pentru biserică şi a obţinut mulţi bani pentru aceasta. El a câştigat atât de mulţi bani de la Biserica Ortodoxa Română încât şi-a achiziţionat un Audi S8, care costă cel puţin 60.000 de euro iar numărul maşinii este BOR”
15 „Istvan Toke, cu ajutorul colegilor săi de partid, a reuşit în 2008 să oprească impunerea unei decizii a ministrului Agriculturii Dacian Ciolos, care ar fi oprit şi anulat toate contractele de vânare de lemn pe termen lung şi o întreagă serie de ilegalităţi în această zonă. Ei au încercat de asemenea să impună o regulă „înfavoarea clienţilor pentru Romsilva”.
De asemenea, sunt inserate și trimiteri la adrese web de unde au fost preluate informațiile.
În privința acestor e-mailuri, deși nu există la dosar o dovadă cu privire la transmiterea lor către obști, proprietari de păduri și primari din zona Munților Făgăraș, acest fapt a fost recunoscut de pârât prin interogatoriu (întrebarea 5, f. 63, întrebarea 13, f. 65, întrebarea 14, f. 147, vol. III).
Analizând întrunirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delcituale, instanța
reține:
Instituția răspunderii civile delictuale presupune un raport juridic obligațional care
izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, aceasta apărând ca o sancțiune de drept civil îndreptată împotriva celui care, nesocotind normele de conviețuire socială, a cauzat altuia un prejudiciu.
Potrivit art. 1349 alin. 1 din Codul civil: ,,orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin. 2: ,,cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
De asemenea, art. 1357 alin. 1 Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar potrivit alin. 2 autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din prevederile legale anterior redate, rezultă elementele răspunderii civile delictuale, care sunt următoarele: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
În privința faptei ilicite, aceasta constă, potrivit doctrinei, într-o acțiune ori inacțiune prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparține altei persoane.
În cauză, faptele ilicite ce li se impută pârâților sunt, pe de o parte, afirmația pârâtului Promberger Christoph Franz Johannes cu privire la faptul că reclamantul are mai multe dosare penale și chiar a fost trimis în judecată pentru unele dintre ele, iar pe de altă parte, transmiterea, de către pârâta FCC, cu avizul pârâtului Promberger Christoph Franz Johannes, către o serie de obști, proprietari de păduri și primari din zona limitrofă Munților Făgăraș, a două e-mailuri, unul în limba română, altul în engleză, conținând informații referitoare la presupuse activități ilicite în care este implicat pârâtul în calitatea sa de avocat și de președinte al asociației Nostra Silva.
Existența faptei referitoare la susținerea că reclamantul are mai multe dosare penale și este trimis în judecată în unele dintre ele este indubitabilă, având în vedere articolul publicat de ziarul Puterea (f. 9, vol I). De asemenea, fapta de a transmite e-mailurile este certă, reieșind cu claritate atât din e-maiurile depuse la dosar (f. 9 verso, 10-11), cât și din recunoașterea pârâtului Promberger Christoph Franz Johannes (înrebarea 29, f 150, vol III).
Pentru determinarea caracterului licit sau ilicit al acestor fapte, trebuie menționate dispozițiile legale incidente în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința conflictului dintre dreptul la viață privată prevăzut de art. 8 din Convenție și dreptul la informare prevăzut de art. 10 al aceleiași convenții.
Instanța va avea în vedere și prevederile art. 30 din Constituție, care reglementează libertatea de exprimare, prevâzând: (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
Din textele menționate reiese opțiunea legiuitorului constituant pentru a stabili limite foarte largi de manifestare a libertății de exprimare, prin instituirea inviolabilității sale, cu rezerva ca prin această exprimare să nu se aducă atingere demnității, onoarei, vieții private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora din urmă fiind de natură a conduce la antrenarea răspunderii civili a persoanei care și-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele admise de textul constituțional.
Pe de altă parte, analiza caracterului ilicit al faptei imputate pârâților va ține seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de conflict între art. 8, care protejează dreptul la viață privată, fiind inclus aici și dreptul la propria imagine, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența CEDO și art. 10 ce protejează libertatea de exprimare, având în vedere prevederile art. 20 alin. 1 și 2 din Constituție care impun ca dispozițiile privind drepturile și libertățile fundamentale să fie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate internționale la care România este parte, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
În acest sens, instanța urmează a stabili în ce măsură pârâții, prin afirmațiile și prin mail-urile transmise, și-a exercitat dreptul la liberă exprimare în limitele prevăzute de lege, sau, din contra, au depășit marja acesteia, lezând dreptul reclamanților imagine, ca și componentă ale dreptului la viață privată.
Conform jurisprudenței CEDO garanţia oferită la art. 8 din convenţie este destinată, în esenţă, pentru a asigura dezvoltarea, fără ingerinţe externe, a personalităţii fiecărui individ în raport cu semenii săi (Cauza Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2) din data de 07.02.2012, p. 95).
Pe de altă parte, dreptul garantat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este unul absolut. El poate comporta restângeri, astfel cum acestea sunt prevăzute de alin. 2 al art. 8 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra sau chiar împotriva democrației înseși.
Astfel, Curtea a concluzionat că limitarea adusă de stat acestui drept este contrară Convenției dacă nu îndeplinește cele trei condiții cumulative enumerate în al doilea paragraf, respectiv a) să fie prevăzută de lege, b) să urmărească cel puțin unul din scopurile legitime prevăzute de textul Convenției, c) să fie necesară, într-o societate democratică, pentru atingerea acestui scop (cauza Cumpănă și Mazăre c. României din data de 17.12.2004, par. 85).
Cât privește prima condiție, ca limitarea exercitării dreptului la liberă exprimare să fie prevăzută de lege, instanța are în vedere prevederile art. 72 Cod civ. care prevăd că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75, în timp ce art. 75 Cod civ. prevede că nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.
În privința celei de-a doua condiție, instanța reține că textul convențional admite restrângeri ale libertății de exprimare în ipoteza protecției moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora.
De asemenea, condiția caracterului necesar „într-o societate democratică” care impune stabilirea ca ingerința în litigiu să corespundă unei „necesități sociale imperioase” trebuie considerată în lumina întregii cauze, inclusiv cu privire la declarațiile reproșate persoanelor și contextul în care acestea au fost făcute, astfel încât să se realizeze un echilibru just între, pe de o parte, protecția libertății de exprimare, consacrată de art. 10, și, pe de altă parte, cea a dreptului la imagine al persoanelor în cauză, care, ca element al vieții private, este protejat la art. 8 din Convenție.
Totodată, în aprecierea existenței unei „necesități sociale imperioase” care să justifice ingerința în exercitarea libertății de exprimare, este necesar să se facă distincția clară între fapte și judecăți de valoare. Dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, cele din urmă nu pot fi supuse unei probări a exactității lor (cauza Cumpănă și Mazăre c. României din data de 17.12.2004, par. 98). În aceeași cauză, Curte Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat, în privința libertății jurnalistice că dacă în virtutea rolului care îi este acordat presa are efectiv obligația de a alerta publicul atunci când este informată cu privire la existența unor presupuse ilegalități comise de (…) funcționari publici, referirea la persoane determinante, cu menționarea numelor și funcțiilor acestora implică (…) obligația de a furniza o bază factuală suficientă (par. 101).
Cu privire la fapta pârâtului de a afirma cu privire la reclamant că are mai multe dosare penale și este trimis în judecată în unele dintre ele, instanța apreciază că, deși acesta nu a acționat în calitate de jurnalist, ci ca director executiv al FCC, acestuia îi este aplicabilă obligația reținută de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în sensul de a prezenta o bază factuală pentru afirmațiile exprimate în cadrul editorialului Puterea. În acest sens, în lumina criteriilor menționate de CEDO între fapte și judecăți de valoare, instanța apreciază că pârâtul era ținut să facă proba verității în contextul afirmațiilor sale.
Instanța apreciază că, cu o minimă diligență, pârâtul se putea informa și astfel, ar fi putut împiedica transmiterea unor informații eronate, cu atât mai mult cu cât cunoştea calitatea de jurnalist a martorului Veress Robert Zsolt şi putea în mod rezonabil să prevadă că informaţiile furnizate vor fi folosite cu scopul publicării și informării publicului.
În cauză de față, reclamantul a făcut dovada afirmațiilor false susținute de pârât, având în vedere depunerea la dosarul cauzei a ordonanțelor prin care s-a dispus clasarea cauzelor penale în care a fost implicat, ceea ce denotă încălcarea de către pâtât a obligației pozitive de a se informa și de a prezenta o bază factuală suficientă înainte de a relata informații destinate ulterior informării în masă.
În acceste condiții, instanța constată că fapta pârâtului de a transmite către martorul Veress Robert Zsolt, de profesie jurnalist, informații cu conotații negative cu privire la activitatea reclamantului și a asociației Nostra Silva reprezintă o faptă ilicită.
Cu privire la fapta de a transmite e-mail-urile către diferite obști, proprietari de terenuri și primării din zona Munților Făgăraș de către FCC, instanța constată că și acestea cuprind date cu privire la care expeditorul avea obligația prealabilă de informare și de verificare a veridicității celor insertate în cuprinsul lor. Și în această privință, instanța apreciază că standarul Curții în materie de obligație de a prezenta o bază factuală suficientă este aplicabil ținând cont de faptul că expeditorul este o asociație având reprezentativitate la nivel național și, de asemenea, informațiile cuprinse în articolul menționat au fost transmise unui număr semnificativ de persoane care pot fi considerați reprezentativi pentru regiunea Munților Făgăraș, în calitatea lor fie de proprietari de păduri, ocoale silvice sau primari din zonă.
Apărarea pârâților că au transmis doar o sinteză de presă nu poate fi primită de către instanță având în vedere, pe de o parte, standardul CEDO în materie de libertate de exprimare, iar pe de altă parte ținând cont de destinatarii informării, dar și de conținutul concret al informațiilor transmise.
Cu privire la susținerea că reclamantul a fost suspendat din avocatură 3 luni, instanţa constată că o astfel de informaţie nu are o bază factuală, cu atât mai mult cu cât potrivit adeverinţei nr. 6473/10.06.2009 (f. 24, vol I) reclamantul figurează ca avocat definitiv în Baroul Bucureşti din data de 01.03.2005, iar potrivit înregistrării nr. 11554/855 (f. 24 verso, vol. I) reiese că, urmare a sesizării Comisiei de Disciplină de la nivelul Baroului Bucureşti, aceasta a respins acţiunea disciplinară îndreptată împotriva reclamantului, astfel că activitatea profesională a reclamantului nu a fost suspendată (f. 169. vol. I).
De reţinut este şi ordonanţa din data de 15.02.2010 (f. 148, Vol. I) prin care s-a dispus clsarea pentru infracţiunea de execitare fără drept a unei profesii, soluţie confirmată de rezoluţia din data de 25.05.2010 a Procurorului General al Parchetului de pe Lângă curtea de Apel Bucureşti (f. 156-162, vol. I).
În privinţa menţiunii că reclamantul a înfiinţat cu documente false obşti şi composesorate şi le-a obţinut ilegal păduri, instanţa constată, de asemenea, că o astfel de informaţie nu este susţinută de o bază factuală suficientă, având în vedere ordonanţa de clasare pronunţată în dosarul nr. 347/P/2009 din data de 28.07.2010 menţinută prin Sentinţa Penală nr. 143/F a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie (f. 34-41, vol. I), cu privire la activitatea reclamantului de a fi asistat obştea de Moşneni Plaiul Poineilor pentru a se înființa ca asociaţie și pentru a se înregistra în Registrul Special al Judecătoriei Brezoi, iar prin Ordonanţa din data de 22.07.2013 (f. 50-51, vol I) s-a dispus clasarea cauzei faţă de reclamant pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Aceeaşi soluţie de clasare s-a pronunţat şi cu privire la Obştile Banca Gilortul Novaci, Pociovaliştea şi Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti, potrivit ordonanţei din data de 14.07.2010 (f. 41-42, vol. I)
Totodată, potrivit ordonanţei din data de 25.03.2014 (f. 77-78, vol. I) s-a dispus clasarea cauzei şi faţă de reclamant având ca obiect infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, înşelăciune.
În aceste condiții, fapta pârâtului Promberger, în calitate de director executiv al FCC, de a transmite în mod voluntar către obști, proprietari de păduri și primării două mail-uri la data de 28.11.2016 cuprinzând informații cu conotații negative la adresa reclamanților, fără să se asigure de veridicitatea informațiilor transmise, se circumscrie noțiunii de faptă ilicită astfel cum a fost aceasta definitivă prin raportare la jurisprudența CEDO în materie de libertate de exprimare.
Faţă de această constatare, raportat la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, atâta timp cât pârâtul este autorul faptei ilicite de a transmite informații neverificate anterior referitoare la persoana reclamantului și, de asemenea, în calitate de director executiv al FCC a dispus transmiterea către o serie de obști, proprietari de păduri și primării a două mail-uri la data de 28.11.2016 cuprinzând informații cu conotații negative la adresa reclamanților, fărăa se asigura și a verifica veridicitatea celor transmise, instanţa urmează a
respinge excepția lipsei calitatății procesuale pasive a pârâților.
Cu privire la prejudiciu, acesta reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Potrivit art. 1381 alin. 1 C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar alineatele următoare ale aceluiași articol stabilesc că dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Totodată, potrivit 1385 alin. 1 Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
După cum există sau nu posibilitatea evaluării bănești directe a prejudiciului, se face deosebire între prejudiciul patrimonial și prejudiciul nepatrimonial, numit și moral, ce presupune orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care o resimte victima.
Prejudiciul nepatrimonial poate fi incident în cazul unui prejudiciu estetic, al atingerii aduse onoarei sau demnității, al suferinței provocate de durerile fizice, al suferinței de ordin afectiv.
În stabilirea existenței prejudiciului moral trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.
Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.
Într-o decizie de speță, Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia civilă nr. 153/ 27.01.2016) a hotărât că în ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Într-adevăr că decizia anterior menționată nu este una de principiu, care să fie obligatorie pentru instanțe, dar prin prisma faptului că a fost pronunțată de instanța supremă într-o decizie de speță, aceasta are un caracter orientativ pentru celelalte instanțe, mai ales sub aspectul determinării criteriilor care să permită în concret stabilirea existenței unui prejudiciu.
Astfel, afirmațiile negative transmise de pârâți fie unui jurnalist în scopul cert al publicării lor, fie către o serie de persoane ce își desfășoară activitatea în același domeniu cu reclamantul, fără a avea o bază factuală suficientă s-au referit pe de o parte la persoana reclamantului și la activitatea acestuia în calitate de avocat, iar pe de altă parte la reclamant în calitate de reprezentant legal al Asociației Nostra Silva.
Cu privire la prejudiciul adus reclamantului, instanța constată, în lumina precizărilor anterioare, că acesta are un caracter cert și reiese din împrejurarea că reclamantul își desfășoară activitatea de avocat preponderent în domeniul dreptului de proprietate, fiind reprezentantul convențional al mai multo obști, iar de esența acestei activități este cultivarea unei imagini adecvate, oneste la nivelul persoanelor cu care există cea mai mare posibilitate să interacționeze.
Ori, mail-urile au fost transmise fix către acele persoane cu care reclamantul are cele mai multe relații profesionale, astfel cum reiese și din împrejurarea că întâlnirea organizată ulterior trimiterii e-mailurilor de Asociația Nostra Silva a cuprins un număr de 300 de președinți de obști, însemnând o participaare a proprietarilor de păduri de 800.000ha, reprezentând 12% din pădurile din România, astfel cum a declarat martorul Tobescu Cătălin Constantin.
De asemenea, articolul din data de 05.12.2016 a fost publicat într-un ziar cu răspândire națională, astfel cum reiese din înscrisurile depuse (f. 33, vol. III) şi din declarația martorul Tobescu Cătălin Constantin care a precizat că ziarul Puterea este un ziar național care are o audiență largă, existând o iminență a informării eronate a unui public larg. Același martor a relatat și faptul că toate instituțiile monitorizează aparițiile în presă în domeniile care de care sunt interesate, respectiv ministere, Romsilva și a precizat că este cert că articolul a fost citit și de persoane cu care Asociația Nostra Silva lucrează.
Totodată, instanța constată și că reclamantul se bucură de o apreciere la nivelul comunității și al Asociației Nostra Silva, astfel cum reiese din declarațiile martorilor Sandu Ion (216, vol.III) care a declarat că în zonă nu s-au auzit aspecte negative legate de reclamant sau de asociația Nostra Silva, iar martorul Tobescu Cătălin Constantin a declarat că reclamantul se bucură de o imagine pozitivă, a fost ales prin vot de membrii federației tocmai datorită bunei reprezentări a intereselor acesteia.
Același martor a declarat că i s-a creat impresia că articolul din ziarul Puterea a fost unul defaimător.
Având în vedere imaginea de care se bucură reclamantul și asociația pe care o reprezintă în rândul proprietarilor de păduri și membri de obști, precum și iminența luării la cunoștință de către persoanele cu care reclamantul interacționează cel mai des în activitatea profesională a informațiilor transmise de pârâți, instanța constată că, prin fapta ilicită a celor din urmă li s-a creat reclamanților un prejudiciu de ordin moral.
Cât privește legătura de cauzalitate, instanța contată că aceasta există având în vedere că prejudiciul moral suferit de reclamanți, asfel cum a fost stabilit anterior, a fost cauzat de acțiunile ilicite ale pârâților Promberger și FCC.
În privința vinovăției, potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, iar potrivit art. 1358 Cod civil pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Astfel cum s-a arătat cu prilejul analizării faptei ilicite, pârâţii aveau obligaţia de a prezenta o bază factuală pentru informaţiile transmise martorului Veress şi prin intermediul e-mailului din data de 28.11.2016. Nu poate fi primită apărarea pârâţilor că ceea ce au realizat este o sinteză de presă, iar sarcina probei revenea vectorilor media de unde au fost preluate aceste informaţii întrucât pârâţii au cunoscut conţinutul informaţiilor negative transmise şi puteau în mod obiectiv prevedea impactul pe care îl au asupra reclamanţilor. De asemenea, cu atât mai mult, din moment ce pârâţii nu au avut niciun indiciu despre caracterul real sau fals al informaţiilor transmise, aceştia trebuiau fie să se abţină de la furnizarea lor, fie cel puţin să întreprindă demersuri concrete pentru a stabili veridicitatea datelor transmise, aspecte cu privire la care pârâtul a susţinut că le consideră inutile în contextul în care au efectuat doar o sinteză de presă (întrebarea 52, f. 155, vol. III).
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO în materia dreptului la liberă exprimare care stabileşte că exercitarea libertăţii de exprimare cuprinde îndatoriri şi responsabilităţi (…) care pot avea o importanţă deosebită în cazul în care există riscul de a se aduce atingere reputaţiei unei persoane menţionate nominal şi de a fi încălcate drepturile altora (Cauza Alex Springer AG c. Germaniei, 07.02.2012, par. 82).
Ignorând să efectueze minime verificări din alte surse decât paginile de internet precizate şi trimiţând, cu bună ştiinţă, date referitoare la activitatea reclamantului şi a asociaţiei pe care o conduce, instanţa constată că pârâţii au acţionat contrar normelor fireşti de convieţuire socială.
Cât priveşte evaluarea efectivă a prejudiciului modal suferit de reclamanţi, instanţa reţine că o astfel de evaluare un poate avea un caracter exact, neexistând limite sau criterii orientative de despăgubire, astfel încât va trebui să acorde victimei o anumită sumă, care să compenseze prejudiciul nepatrimonial suferit.
În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real produs părţilor menţionate, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale. Criteriul general invocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere totodată gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.
Răspunderea civilă delictuală este menită să acopere o pagubă, iar nu să asigure un câştig, astfel că determinarea cuantumului dezdăunării trebuie să aibă la bază toate aceste criterii de apreciere.
În acest sens, constatând că sunt întrunite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa apreciază că acordarea în favoarea reclamanților a unei despăgubiri în cuantum total de 50.000 de lei, 30.000 lei pentru reclamantul Todoran și 20.000 pentru asociația Nostra Silva, este de natură să satisfacă scopul angajării răspunderii civile delictuale a părţilor pârâte. În stabilirea acestei sumei instanţa are în vedere pe de o parte, natura valorilor sociale lezate, conduita anterioară a reclamanţilor şi reputaţia acestora, precum şi modalitatea concretă în care pârâţii au acţionat faţă de interesele reclamanţilor.
Totodată, în stabilirea sumei de 30.000 acordată reclamantului Todoran cu titlu de daune morale, instanța ține cont și de profesia acestuia de avocat, de esența căreia este cultivarea unei imagini oneste, a unei persoane care își exercită profesia cu profesionalism, iar divulgarea unor date referitoare la presupuse activități ilegale în care este implicat este de natură a îi scădea prestigiul și a îi știrbi imaginea, mai ales în contextul în care informațiile au ajuns la persoanele cu care reclamantul interacționează cel mai des. Suma superioară oferită reclamantului se explică și prin prejudiciul suplimentar suferit de acesta ca urmare și a publicării articolului din data de 05.12.2016 în ziarul Puterea, ziar cu tiraj național, ceea ce a condus la iminența divulgării informațiilor legate de pretinsele activități ilicite ale reclamantului în spațiu public, fără o verificare temeinică asupra acestora.
În privința prejudiciului suferit de asociația Notra Silva, astfel cum a reieșit din probele administrare, asociația se identifică cu președintele său în persosana reclamantului, astfel că afirmațiile denigratoare referitoare la persoana reclamantului s-au reflectat implicit și asupra asociației. Afirmația conform căreia a fondat cu acte false mai multe obști putea fi legată cu ușurință de destinatari cu asociația pe care reclamantul o conduce. De asemenea, astfel cum a precizat martorul Tobescu Cătălin Constantin (f. 252, vol. III), asociația este reprezentativă la nivelul naţional, având filiale în toate zonele, având o activitate amplă pe linie de susţinere a dreptului de proprietate în domeniul legislativ, iar preşedintele acesteia participa la emisiuni televizate unde se discuta în special aspecte referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate.
Nu în ultimul rând, față de activitatea concretă în care s-a produs prejudiciul, instanța constată că doar o mică parte din afirmațiile furnizate au fost folosite cu scopul informării în masă, marea majoritate fiind comunicate individual fiecărei persoane vizate, diminuând considerabil pericolul ca astfel de informații să fie aflate public, cu atât mai mult cu cât, astfel cum au precizat pârâții, informațiile erau deja publice.
Față de aceste aspecte, având în vedere prevederile art. 1382 Cod civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat, instanţa va obliga pârâţii în solidar să plătească reclamantului Todoran suma de 30.000 lei, iar asociaţiei Nostra Silva suma de 20.000, apreciind că sumele oferită cu titlu de despăgubiri morale are rolul de a compensa prejudiciul suferit de reclamanți, fără însă a le crea o îmbogățire fără justă cauză.
Totodată, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, prevăzute de art. 1385 alin. 1 Cod civil, având în vedere natura prejudiciului suferit de reclamanţi, precum şi modalitatea concretă în care acesta a fost creat, respectiv ca urmare a dezvăluirii unor informaţii defăimătoare la adresa reclamanţilor, de natură a le prejudicia imaginea, instanţa va obliga pârâţii să public prezenta hotărâre judecătorească pe sit-ul Fundaţiei Conservation Carpathia (www.carpathia.org) timp de 90 de zile. De asemenea, va obliga pârâţii să publice prezenta sentinţă, pe cheltuiala proprie, într-un cotidian naţional ales de reclamanţi, în cotidianul Puterea, precum şi în două numere consecutive a trei cotidiane cu acoperire regională (judeţele Vâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, Dâmboviţa) sau în două numere consecutive a trei ziare publicate în fiecare din judeţele Vâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, Dâmboviţa.
În privinţa solicitărilor de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 din Cod proc. civ., fiind în culpă procesuală, instanţa va obliga pârâţii să achite, în solidar, reclamanţilor suma de 260 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată conform ordinului de plată de la fila 55 verso, vol. I.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România,, Nostra Silva şi reprezentată legal de preşedinte- Bogdan- Ioan Tudor Todoran, cu sediul în str. Calea lui Traian, nr, 816, Câliniăneşti, judeţul Vâlcea, cod fiscal 29759689, înregistrată sub nr. 1/2012 în Registrul Federaţiilor de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în str. Gladiolelor, nr. 26, Alba-Iulia, judeţul Alba, şi Bogdan- Ioan Tudor Todoran domiciliat în str. Pârâul Cărării, nr. 12, comuna Voineasa, judeţul Vâlcea, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în str. Gladiolelor, nr. 26, Alba-Iulia, judeţul Alba, în contradictoriu cu pârâţii Fundaţia Conservation Carpathia, fundaţie înregistrată cu nr.1/11.07.2016 în Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor al Judecătoriei Braşov, cu sediul în Braşov, Şos. Cristianului, nr. 12, clădire administrativă, et.3, cam. 2, jud. Braşov, şi Christoph Franz Johannes Promberger. persoană fizică de naţionalitate germană, domiciliat în Şinca Nouă, str. Principală nr. 67B, Braşov, având CNP 7650610080016, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA Wolf Theiss Rechtsanwälte GmbH & Co KG, cu sediul în Bucureşti, Sector 1, Str. Vasile Alecsandri, nr. 4, The Landmark, Corp A, et. 4, sector 1.
Obligă pârâţii să achite, în solidar, reclamantei Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România,, Nostra Silva suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâţii să achite, în solidar reclamantului Bogdan- Ioan Tudor Todoran suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâţii să public prezenta hotărâre judecătorească pe sit-ul Fundaţiei Conservation Carpathia (www.carpathia.org) timp de 90 de zile.
Obligă pârâţii să publice prezenta sentinţă, pe cheltuiala proprie, într-un cotidian naţional ales de reclamanţi, în cotidianul Puterea, precum şi în două numere consecutive a trei cotidiane cu acoperire regională (judeţele Vâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, Dâmboviţa) sau în două numere consecutive a trei ziare publicate în fiecare din judeţele Vâlcea, Sibiu, Braşov, Argeş, Dâmboviţa.
Obligă pârâţii în solidar la plata către reclamanţi a sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Brezoi.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1.02.2019.

Red./tehnored. D.G.C./B.L.C.

Ex.6/25.02.2019.