Dragobetele, zeul dragostei la români

Pe 24 februarie, atunci când în calendarul ortodox sunt prăznuite Prima și a Doua Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul sau Sântion de Primăvară, în calendarul popular este sărbătorit Dragobetele, zeul dragostei la români.

Dragobetele este o sărbătoare a dragostei deoarece ea este asociată cu reînvierea naturii, cu strângerea în stoluri a păsărilor, împerecherea lor și construirea de cuiburi, pentru viitorii pui și cu apariția primelor flori de primăvară, ghioceii și brândușele, pe care tinerii, fete și flăcăi, plecau să le culeagă la pădure și prin crânguri chiar în această zi specială, dacă vremea era frumoasă.

Iar pentru că pe 1 Martie este sărbătorit un alt personaj din panteonul românesc, Baba Dochia, ar trebui amintit că în unele legende se spune că Dragobete ar fi chiar fiul hainei bătrâne, căsătorit cu fata pe care femeia cea haină o supune la tot felul de probe imposibil de rezolvat fără ajutorul Celui de Sus.

Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone. Dragobetele fiind o sărbătoare a îndrăgostiţilor, de aici şi expresia “Dragobetele sărută fetele”. Dacă timpul era favorabil, fetele şi feciorii adunaţi în cete ieşeau la pădure hăulind şi chiuind pentru a culege primele flori ale primăverii, ghiocelui şi brânduşa de primăvară. Din zăpada netopită în ziua de Dragobete fetele şi nevestele tinere făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an.

Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează.

Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

leave a reply

error: