Cu Duminica Floriilor încheiată, creștinii intră în Săptămâna Patimilor, o perioadă de reculegere profundă, de suferință, dar și de speranță, care pregătește sufletele pentru miracolul Învierii Domnului. Este săptămâna în care Hristos, primit cu ramuri de finic și osanale în Ierusalim, este trădat, judecat, batjocorit și răstignit – pentru ca, în cele din urmă, să învingă moartea și să aducă lumii mântuirea.
Tradițiile populare românești adaugă acestei săptămâni o dimensiune aparte: se spune că timpul se degradează, că sufletele celor plecați se întorc, iar Raiul se închide. Gospodăriile sunt curățate, sufletele se liniștesc, iar fiecare zi este marcată de ritualuri și obiceiuri ce combină credința creștină cu înțelepciunea străveche a satului românesc.
Săptămâna Mare nu este doar despre durere, ci despre renaștere. Este drumul prin întuneric spre lumină, prin moarte spre viață, prin suferință spre speranță.
Săptămâna Mare – drumul de la suferință la lumină. Tradiții, credință și renaștere
Românii pășesc, cu sufletul și inima, în Săptămâna Mare, cunoscută și ca Săptămâna Patimilor – cele mai intense și pline de simbolism zile din calendarul creștin. Este săptămâna în care se retrăiește, an de an, jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, de la intrarea triumfală în Ierusalim, până la răstignire și, în final, Învierea – miracolul care stă la temelia credinței.
În tradiția populară, aceste șapte zile sunt considerate timpuri sacre.
Foto: Mănăstirea Pantocrator
