Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români, numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”, în ziua de 24 februarie, când Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, tradiția populară consemnează și ziua lui Dragobete – o sărbătoare cu obiceiuri vechi și semnificații profunde în cultura românească.
Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.
Dragobetele, patron al dragostei, este sărbătorit de spiritualitatea populară pe 24 februarie. Sărbătoarea are o tradiţie milenară şi marchează începutul primăverii, renaşterea naturii. Este specifică zonei de sud a ţării : Oltenia, Muntenia şi parţial Dobrogea.
În vechime, pe 24 februarie, tinerii ieşeau la pădure, făceau o horă şi se sărutau. Fetele adunau flori pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate până la Sânziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu făceau acest lucru rămâneau nelogodite
