Sânzienele sau Drăgaica, 24 iunie, atunci când în calendarul ortodox este marcată și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul,Sânzienele îşi au originea într-un stravechi cult al soarelui, iar în unele zone, sărbătoarea se mai numeşte şi „Cap de vară”.
În imaginaţia populară, Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, dansând. Potrivit etnologului Marcel Lutic, „ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”.
Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii și au un miros plăcut. În ziua de Sânziene, buchetele și cununile împletite din aceste flori se așază pe porți, uși, ferestre, pe câmp spunându-se că apară de forțele malefice și aduc noroc, sănătate și belșug oamenilor, animalelor și semănaturilor (vor înflori că Sânzienele).
Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de „Amuțitul Cucului”. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.
Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare.
Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap, în această zi ,cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele și nevestele se scaldă în ape curgătoare.
Urmărește Dâmbovița PRESS și pe Google News
